Livr. (Care este, care există) din vechime, de demult.
- 1855 KOGĂLNICEANU, Crit. Liter., 332: Acel [calendar] al d-lui Ekhard din Cernăuți își păstrează forma ab antiquo și cuprinde tarifa timbrului, rânduială poștelor, lista iarmaroacelor.
- 1859 ap. B. Contemp., VII, 139: Dreptul de alegere al mitropoliților și episcopilor ortodocși în Ardeal a fost, ab antiquo, numai în mâna clerului, din care se aduna toți protopopii și câte 2 preoți din fiecare protopopiat.
- 1870 CODRU-DRĂGUȘANU, Add., 292: Astă familie, deși ab antiquo indigenată și perfect românizată, nu încape îndoință că se trage din seminția lui Ginghis Han și Timur-Lenk.
- 1874 ARICESCU, Ist. Revol., I, 280: Scopul lui Tudor era ... să gonească singur pe greci din România după cum promisese turcilor, sperând ca prin acest act Poarta va acorda desigur Românilor drepturile ab antiquo ce reclamaseră.
- 1876 EMINESCU, Pub., I, 266: Nimeni nu va îndrăzni a tăgădui românului un drept de care se bucură deja și grecii, și bulgarii, și sârbii, și de care românii s-au bucurat ab antiquo.
- 1880 GHICA, Scris., 425: Prin această modificare se atacă nu numai drepturile ab-antiquo ale țărei.
- 1896 XENOPOL, Ist. Rom., XII, 198: Țările Române erau supuse cu desăvârșire autorităței turcești, călcându-se toate privilegiile de cari ele se bucuraseră ab antiquo.
- 1898 Enc. Rom., I, 10: Ladislau al V. însă în a. 1453, în ziua Sfântului Marc, a întărit drepturile și privilegiile Abrudului avute „ab-antiquo”.
- <1899-1913> COȘBUC, Div. Comedie, I, 122: Dar neamul cel ingrat și rău și care, Descins din Fiestole-ab antiquo ține Și-acum tot firea ce din munți o are.
- 1903 HASDEU, Mem., 329: Și de când oare se bizuiesc ... a fi cetățeni români? a avea la noi niște drepturi mai mari decât ceilalți străini? a se bucura de un privilegiu ab antiquo?
- 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 157: Înainte ... se mai făceau nobili prin acordarea de boierii efective, ai căror urmași cu timpul, luau rang în cadrele boierimii ab antiquo.
- 1925 FILITTI, Cl. Soc., 3: Fie ab-antiquo, fie izvorâtă din danie domnească, proprietatea particulară a solului n-are în trecutul nostru caracter feodal.
- 1935 C. GANE, Trecute vieți, II, 26: Nu putem avea o încredere fără control în genealogiile ab antiquo date de un om care spunea că în tot cuprinsul Moldovei nu era, prin 1850, nicio familie mai mare și mai veche decât a Sioneștilor.
- ante 1963 VUIA, Păstorit, 157: Chiar și documentele cancelariei Transilvaniei spun că aceste mișcări ale păstorilor ardeleni se fac ab antiquo.
- 1984 PRODAN, Horea, I, 136: Tăiatul lemnelor pentru cohuri îl fac pe plată, de 30 și 15 creițari, stabilită ab antiquo, și aceasta a ajuns până acum pentru subzistența tăietorilor.
- 1988 D. Inst. Feud., 460: În Transilvania s-a plătit în natură, obișnuit câte o oaie cu miel de fiecare turmă: românii erau scutiți ab antiquo.
Încă 15 citate
– Scris și: ab-antiquo.
– Loc. lat.
Referințe bibliografice:
1893 HEM, III, 168; 1993 D. Enc., I; 2006 NDU; 2008 DN10; 2013 DAN.
